SERIA: Sănătatea - un drum al cunoașterii de sine

Afectiunile vezicii biliare. Sau despre importanta deblocarii emotiilor negative

Fiinta umana este, dupa cum de deja stiti, un tot unitar, minte corp si suflet. Nu este nici o diviziune intre acestea trei ci doar unitate. Ceea ce noi traim in universul nostru interior este comunicat la exterior prin intermediul corpului nostru cu o onestitate uimitoare si dezarmanta. Starea de sanatate si boala este un concept care in vremurile prezente incepe sa fie reevaluat, cautandu-se definitii care sa cuprinda acest tot indivizibil.

Pornind de la realitatea conform careia orice organism uman prezinta anumite abateri de la normal, pentu anumiti autori distinctia dintre boala si sanatate nu este decat una cu scop pur didactic. Aceste abateri sunt vazute ca fiind rezultatul modului unic in care noi fiintam si nu o deviere de la normal. Astfel, starea in care corpul fizic se afla la un moment dat este de fapt o atitudine a individului fata de viata, este modul in care organismul nostru infatiseaza, si transpune acest lucru la nivelul lui visceral. Exista deci raspunsuri diverse fata de provocarile vietii care, in caz ca nu le putem gasi rezolvare, vor deveni simptome in corpul nostru fizic, adica ceea ce numim in mod obisnuit boala. Aceasta abordare aduce in prim plan o anume dualitate a simptomului fizic: o data el avand functia de a semnaliza un conflict intern dar este totodata si un mod in care organismul protejeaza Eu-l, devenind un real mecanism defensiv, in incercarea acestuia de a minimiza pe cat posibil tensiunea psihica prin preluarea acestei energii la nivel somatic. Este, daca doriti, un mod al materiei de da o mana de ajutor lumii subtile a psihicului.

Din acesta perspectiva boala nu mai este o “defectiune” a organismului pe care am avut nenorocul sa o experimentam ci este ceea ce noi nu dorim, sau poate nu putem la un moment dat, sa solutionam. Ganditi-va de cate ori a trebuit sa ne inghitim furia si cuvintele de dezaprobare, de cate ori am vrut sa spunem ca ne doare dar nu am stiut sa ne gasim cuvintele. Ce credeti ca s-a intamplat cu acea stare neconsumata, unde s-a dus ea? Va mai aduceti aminte de cate ori v-a durut capul, ati avut poate o dificultate in respiratie, sau o stare de rau generala in tot corpul dupa un episod in care d-voastra nu ati putut sa va exprimati mania si dezacordul? Da, acest este modul in care corpul nostru stie sa ne ajute sa suportam mai usor ceea ce pe plan psihic are fi de nesuportat. Aceasta este intelepciunea lui si este de fapt doar a mica parte a ceea ce inseamna corpul nostru.

As dori astazi sa va retin atentia exact asupra acestui aspect, si anume a modului in care noi ne manageriem emotiile negative. Ce sunt ele, cum ne afecteaza si in ce fel ele pot deveni, si chiar sunt, aliatul nostru.

Emotiile sunt acea parte a fiintei noastre ce se interpune intre noi si ceea ce traim, astfel ca nu putem experimenta ceva fara ca ele sa nu apara. Desigur, ele pot fi diverse in functie de calitate si continut, putem sa simtim cum o emotie ne umple toata fiinta sau doar o umbra a unei trairi afective. Uneori ele pot fi de o intesitate atat de mica ca nici sa nu o observam iar uneori intensitatea poate escalada atat de mult ca vom dori sa o ignoram ! Ele ne ajuta sa stim ce ne dorim si unde vrem sa ajungem in acesta viata, ele ne sunt sfatuitori iar uneori daca nu stim sa le ascultam ne pot deveni adevarati tirani.

Exista o tendinta, usor de inteles de altfel, de a considera acceptabile doar emotiile pozitive, astfel incat atunci cand suntem in situatia opusa, de a experimenta o traire negativa, multi vom avea o reactie aproape automata de a le respinge, de a le suprima si de a le sugruma orice manifestare. De ce am vrea sa traim ceva neplacut, nu ? - si in plus de asta, nici societatea nu pare sa se arate prea toleranta si fericita sa primeasca emotiile nostre negative. Si atunci, ca niste copii cuminti, asa cum poate am invatat de la parintii nostrii, decidem sa le inghitim sa nu le exprimam, ba chiar sa pretindem ca nici nu exista in noi. Iar corpul nostru, din dragostea lui pentru suflet, se va oferi sa ajute, va prelua el acest continut neplacut, ne va scuti de ororarea, nu-i asa, a acestor trairi. Iar astfel noi ne debarasam de acestea cu satisfactia cu care aruncam la cosul de gunoi un cotor de mar avand din nou o casa perfect curata ! Doar ca de data aceasta cosul este chiar propriul corp. Comparatia facuta intre mancare si emotii nu este deloc una intamplatoare, este chiar asumata. A experimenta o emotie se aseamana, de fapt, cu procesele digestive, astfel incat putem spune ca inghitim si digeram emotii. Cu cat sunt mai placute cu atat le masticam mai mult si cu mai mult placere le inghitim, astfel incat ele devin reala hrana pentru corpul nostru fizic. Iar cu cat sunt mai amare cu atat ne este mai greu sa le inghitim, aproape ca sunt inghitite pe nemestecate. Putem intr-un mod simbolic sa afirmam ca emotiile negative sunt precum niste dumicati greu de digerat, ajungand in corp sub forma mai degraba compacta si pe care corpul va incerca sa le prelucreze in locul vostru.

Unul din sediile in care organismul va incerca sa rezolve acesta problema este vezica biliara; dorind sa elibereze aceste emotii negative odata cu substanta de sinteza, bila. Acesta ar fi intentia lui, dar in ce fel participam noi la acest efort al acestuia ? Imaginati-va acum acesti dumicati greu de digerat cum va traverseaza corpul, cum aceste structuri dure sunt in interiorul nostru si corpul depune efort sa le transforme in ceva ce ar putea constitui pentru el hrana. Poate v-a aparut deja pe ecranul mintii asemanarea dintre acesti dumicati si asa numitele pietre care se pot forma in vezica biliara. Acesta asemanare nu este, din nou, una intamplatoare. Functia subtila a vezicii biliare este de a ne ajuta in managerierea emotiilor negative, cu precadere a agresivitatii - poate ati auzit de temperament bilios/coleric; aceasta denumire a fost data tocmai pentru ca vezica biliara este cea care manageriaza si tempereaza impulsurile agresive prin secretia produsului ei de sinteza, bila. Functionarea ei in buni parametrii depinde, insa, si de prelucrarea la nivel subtil/psihologic a acestei emotii negative deoarece acest proces de digestie a emotiilor negative presupune mai multe niveluri de prelucrare, nu doar fizic ci si psihic si spiritual, asa cum aminteam la inceput cand m-am referit la unitatea corp, minte, suflet. Astfel ca, din aceasta perspectiva, pietrele nu sunt altceva decat emotii negative si agresivitatea pietrificata. Hm, poate acesta ar fi si una din explicatii pentru care doare atat de rau cand organismul incearca sa le elimine; ne doare in prezent ce candva, in trecut, am evitat sa ne doara. Si e normal sa fie asa, lumea in care traim ne invata atat bucuria cat si tristetea, doar ca uneori noi vream sa intelegem doar surasul, lasand pe alta data lectiile mai putin placute.

Dar ce este de facut, totusi emotiile negative nu sunt prea “gustoase” iar acum am aflat ca este cel mai util sa le degustam si digeram, altfel ne supunem singuri la riscul unor afectiuni biliare. Okay, iata ce putem face - in primul rand am sa va invit sa le cunoasteti, sa le priviti un pic in fata si sa vedem ce anume ne poate fi folos din ele - orice lucru are si parti bune, nu-i asa? Exista multe teorii care leaga trairile negative de creativitate, in sensul in care acestea pot fi o reala trambulina in procesul creational; cate poezii si poeme au fost scrise de catre autorii lor faimosi in aceste momente nu tocmai placute…A invata sa faci din propria durere sursa pentru alinarea altora este o arta intr-adevar, iar voi insiva puteti face asta; scrieti despre ele, fiti curajosi si priviti-le din unghiuri spectaculoase asa cum fac scriitorii. In acest caz nu talentul literar este important ci curajul de a vedea ceea ce altora le-a fost frica sa vada. Deci, dragii mei, va invit sa aveti curajul si curiozitatea poetilor, iar neimblanzitele trairi negative vor deveni mai catifelate si blande.

Pe de alta parte acceptarea aspectelor mai putin placute ale vietii, duce, sustin diversi autori, la sporirea inteligentei si astfel la un mai mare grad de succes in viata; ganditi-va doar la cat de multa intelepciune dobandim dupa ce am trecut o perioada mai dura a vietii. Iar acesta bogatie nu o putem obtine altfel decat trecand prin acea suferinta si invatandu-i lectia. Devenim persoane mature, parasind naivitatea copilareasca, iar insasi aceasta maturitate poate se ne protejeze in viitor de experiente dureroase nenecesare. Si acestea sunt doar doua din beneficiile pe care emotiile negative ni le pot aduce, dar decizia de a accepta acest dar este a noastra. Este, poate, cazul acelor lucururi minunate pe care le obtinem doar prin efort, asa cum acceptand sa intelegem o experienta mai putin placuta deschide in fata noastra comorile ascunse ale vietii.

De aceea, acum, eu va invit pe toti, sa constientizati cu cata dragoste corpul vostru va insoteste in aceasta viata, o iubire pentru care uneori el isi risca propriul echilibru; si asta doar din iubire pentru voi. Poate pe viitor, cand veti simti teama, durere, furie sau manie nu o veti mai indrepta cu atata usurinta catre el, corpul vostru, ci veti alege sa-i intoarceti macar o parte din dragoste. Si nu uitati, Universul este iubire si tot ceea ce el a creat este doar iubire; chiar si in emotiile negative veti gasi la baza lor tot iubire.

Eu va urez sa aveti curajul unui poem de dragoste si sa traiti intotdeauna deplin.